Studentă? Soţie… sau ambele odată?
Planuri năruite.
Dau la facultate. Îmi finisez cu brio studiile. Îmi fac o carieră. Doar după ce duc la bun sfârşit toate acestea mă căsătoresc cu băiatul visurilor mele şi-mi întemeiez o familie.
Cam aşa arată planurile de viitor pe care şi le face în capul ei fiecare domnişoară. Dar destinul, până la urmă, le aranjează pe toate aşa cum numai el ştie. Ce să-i faci, dacă acel prinţ, bată-l norocu, apare în primul sau al 2-lea an de facultate. Te farmecă, îţi suceşte minţile, până-i spui „da”. Şi uite-aşa ţi s-au dus toate planurile pe apa sâmbetei. Iar când medicul îţi mai spune că eşti şi însărcinată, atunci chiar îţi dai seama că nu aşa ţi-ai plănuit viitorul. Odată ce ai intrat în horă însă trebuie să dansezi.
Dragostea e mare.
„M-a cerut în căsătorie. Se spune că trebuie să te căsătoreşti atunci când eşti cerută prima oară”, spune Ana Cuschevici, studentă în anul III la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, USM, proaspăt căsătorită. S-a măritata, deoarece aşa a vrut ea. Studiile nu au fost un motiv de a renunţa să spună „da” în faţa altarului.
Adriana Didilică (după soţ), studentă la Facultatea de Jurnalism şi Relaţii Publice, ULIM s-a pomenit în aceiaşi situaţie „ Când mi-a cerut să fim pentru totdeauna împreună şi să ne facem un drum în viaţă nu m-am gândit că sunt studentă şi o să-mi fie greu.” Dragostea e mare, iar studiile nu pot fi o piedică în calea ei. Atât de mare încât Adriana va deveni în curând mămică şi e tare mândră de acest lucru.
Studentă vs soţie.
Unele studente căsătorite nu simt o diferenţă prea mare dintre perioada în care erau libere şi independente şi perioada de acum când sunt căsătorite „Nu cred că e o diferenţă prea mare. Înainte de a mă căsători îmi era poate chiar mai greu. Mă simţeam singură. Acum însă îmi este foarte bine”, ne spune Violeta Istrati, de la Facultatea de Istorie şi Psihologie, USM. În februarie va împlini un an de când poartă verigheta pe deget. Soţul este cu 7 ani mai mare decât ea. O ajută şi o susţine în toate.
Ana Cuschevici de când s-a căsătorit se simte mai matură şi mai gospodină în casă.
Violeta Didilică se simte puţin cam ruşinată, dar plăcut totuşi în postura de soţie. E mai matură, priveşte altfel viaţa „Ştiu că acum are cine mă aştepta acasă.”
De altă părere este însă Tatiana Burcă, studentă la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, USM. Deşi este doar logodită ( trăieşte însă de doi ani împreună cu logodnicul său) spune că îi este greu. „În primul rând trebuie să ai grijă de chestiunile tale (teme, seminare), iar în al 2-lea rând de cele ale partenerului tău, adică să faci mâncare, să speli.” Acesta este preţul plătit pentru statutul de soţie exemplară şi de gospodină.
Adio, discoteci!
Ei, dar unde s-a mai văzut gospodină ce-şi pierde timpul prin discoteci? Una e că te mustră un pic conştiinţa şi soţul, alta e că nu ai timp. „Acum ştiu un lucru- trebuie să vin acasă după ore, căci mă aşteaptă cineva. Neapărat voi găti mâncare, căci în caz contrar bărbatul îmi vine cu o gură cât o şură. Hainele trebuie să fie curate, călcate, ca a 2-a zi să nu umble val-vârtej şi să spună că nu-şi găseşte hainele şi că întârzie la serviciu din cauza aceasta”, ne spune Tatiana Burcă, gospodină în adevăratul sens al cuvântului. Timpul fetelor este acum programat şi divizat în două ture: unul pentru studii, altul pentru familie. Când să mai ai timp şi pentru ieşiri în aer liber cu colegii sau cu prietenii?
Nu renunţ la studii.
Deşi este greu, studentele-soţii la studii nu vor să renunţe. Şi chiar dacă ar vrea nu ar putea. Soţii lor îşi doresc să aibă alături nişte consoarte culte şi cu studiile superioare finisate. „Atât mama, cât şi soţul insistă ca eu să-mi termin studiile. M-am gândit să dau la frecvenţă redusă după ce am născut, dar ei nu mi-au permis. Sunt lucruri care nu trebuiesc amânate”, ne spune Violeta. Acelaşi lucru îl spune şi Adriana „Soţul spune că trebuie să-mi finisez studiile. Mă ajută în această privinţă. Îmi zice că ambii suntem unl acum şi împreună vom învinge toate greutăţile”. Iar eu spun „Mai dă, Domne, aşa soţi la toate fetele, şi nu uita şi de mine”.
E bine să fii căsătorită.
Nu le pare rău că s-au căsătorit, că benevol şi-au asumat mai multe responsabilităţi. Şi-au complicat un piculeţ viaţa, dar în sensul frumos al cuvântului, după cum ele singure afirmă.
„Nu regret pasul pe care l-am făcut. Ştiu că pe viitor soţul îmi va fi un umăr de sprijin. Sunt mândră de el.” Ne spune Tatiana Burcă. Adriana e de aceiaşi părere. Se simte fericită şi puternică alături de soţ, deoarece el o susţine în toate. Ori fetele ţin prea puţin la libertatea lor, ori chiar le priieşte căsătoria.
Studenţică cu burtică.
Adriana Didilică, fie că a plănuit, fie că nu, dar examenele de licenţă e hotărâtă să nu le susţină nici într-un caz singură, ci împreună cu încă un sufleţel care îi bate sub inimă- viitorul ei copilaş. „ Aşa a fost să fie. Când am aflat că sunt însărcinată nu mi-a rămas decât să mă bucur. Nici prin cap nu mi-a trecut să avortez. Aceasta ar fi fost cea mai mare prostie din viaţa mea. Îmi este un pic greu şi cu lecţiile, şi însărcinată, dar am alături de mine soţul, părinţii, colegii care mă susţin şi mă ajută” spune mulţumită Adriana.
Dacă copilaşul Adrianei este încă în burtică, atunci băieţelul Violetei nu a mai putut răbda şi a ieşit la lumina zilei pe data de 26 iunie. Îl cheamă Mihai şi este comoara cea mai mare a Violetei. Atunci când a aflat că e însărcinată, Violeta s-a gândit că a dezamăgit-o pe mama sa care i-a spus că mai întâi trebuie să-şi termine studiile, să se căsătorească şi după aceia să nască şi copii. „ La mine s-a primit exact invers. Am decis să fac avort. Aflată în cabinetul medicului însă mi-am schimbat repede decizia. Am văzut pe un ecran mare ceva asemănător cu un ou de gâscă care se zbătea tare. Era copilul meu. Medicul mi-a spus: „ Tu vrei să faci avort, dar copilul tău nu vrea acest lucru.” L-am păstrat şi acum sunt fericită” spune Violeta.
Dar ce zic profesorii?
“Sarcina nu influienţează asupra reuşitei obţinute. Dacă un student e învăţat să studieze, o va face întotdeauna indiferent de condiţii. Pentru unele fete mai leneşe însă sarcina poate deveni o scuză”,crede Elena Guţu, profesoară la Facultatea Finanţe şi Bănci, USM.
Aceiaşi părere o are şi Arcadie Gherasim, profesor la Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţe ale Comunicării, USM. “Nu are nici o importanţă dacă studenta e căsătorită ori ba. Cunosc studente căsătorite, cu copil care au terminat cu brio facultatea. Important e să-ţi îndeplineşti toate scopurile puse”, ne spune profesorul.
Rodica Roşca, profesoară la Facultatea de Filosofie, Sociologie şi Asistenţă Socială crede că în general studentele căsătorite au o atitudine mult mai grijulie faţă de lecţii. “Sunt, desigur, şi unele studente pentru care sarcina e o scuză, dar majoritatea frecventează orele, sunt foarte curioase şi studioase”, ne spune cu o adevărată grijă pentru viitoarele mămici doamna Roşca. Dumneaei, de altfel, a afirmat că este şi mai indulgentă faţă de studentele însărcinate. Le mai iartă atunci când acestea nu-şi pregătesc temele.
Da sau ba?
“Viaţa personală nu trebuie să influienţeze studiile, iar studiile nu trebuie să devină o piedică în întemeierea vieţii personale” ne spune doamna Guţu. Şi apoi un om trebuie să le reuşească pe toate.
Doamna Roşca crede însă că mai întâi trebuie să ne finisăm studiile şi apoi să ne întemeiem o familie “După facultea se formează deja un alt mod de gândire, o atitudine mai serioasă faţă de viaţă, inclusiv faţă de un copil.” Dar până la urmă totul depinde de noi. Dacă cineva consideră că acum i-a venit timpul să se căsătorească, atunci poate concomitent să-şi continue studiile şi să-şi întemeieze o familie.
Decizia ne aparţine.
Nu există o formulă exactă a fericirii şi a reuşitei pe toate fronturile. Sunt studente care-şi fac doar studiile şi oricum rămân restanţiere. Există studente căsătorite, cu copil, dar care se descurcă de minune şi cu lecţiile. Poate că este vorba de o susţinere din partenerului sau poate că totul depinde de voinţa noastră şe de felul cum reuşim să ne realizăm scopurile puse. Cert este că un um împlinit trebuie să aibă şi studii, dar şi o familie. Dacă cineva se consideră destul de puternic şi curajos ca să-şi asume concomitent aceste două mari responsabilităţi, atubci bravo lui. Important e să nu cădem într-o extremă sau alta. Nu trebuie să fim impuşi de a alege între carieră şi familie. Cheia succesului este o îmbinare armonioasă dintre acestea două. Viaţa este imprevizibilă şi şmecheră în acelaşi timp. Ne pune la încercare. Felul în care depăşim aceste încercări depinde doar de noi. Important e să nu ne pară rău de pasul făcut şi să luptăm întotdeauna pentru scopul propus- scopul de a ne finisa studiile, de avea un copil sau de ce nu ambele odată.
