Blogul Dinnei Doca

                                                 Au venit toamnele

Orele au luat sfârşit. Mă îndrept spre staţia de troleibuze. Păşesc agale şi fără chef. Nu prea vreau să merg acasă, dar nici în stradă să rămân nu vreau. Mă simt prost şi fără energie. Doresc să mă refugiez undeva într-o altă lume. Aberaţii. O altă lume nu există. Dar în parc aş putea să merg. Ce-ar fi să mă duc în Valea Trandafirilor?!  Nu am fost niciodată acolo. Din strada zgomotoasă invadată de lume şi maşini păşesc scările ce duc în parc. Nu mai aud zgomot. Capul nu-mi mai vâjâie. Picioarele nu mai doresc să se mişte atât de repede, ochii încep a privi încolo şi încoace. Pe o bancă stă o bunicuţă ce rezolvă inntegrame, iar alături nepotul ei se joacă cu nişte maşinuţe. Se vede că aerul proaspăt le priieşte la amândoi. Îmi închei haina e cam frig. Dar uite o bancă scăldată de soare. Mă îndrept spre ea. Împrejurul ei sunt împrăştiate nişte ghemuleţe interesante ce seamănă cu aricii, doar că sunt de mărimi mai mici. Sunt fructele arţarului. Pentru prima dată văd cum arată un fruct de arţar şi tot pentru prima dată văd scrisă pe un scaun o astfele de declaraţie de dragoste “Iisus liubit tibia”. Interesant, cine a scris-o oare? Mă ridic şi merg mai departe. Ce-ar fi să mă abat din drum şi s-o iau spre stânga unde se vede o cărăruie bătătorită de picioarele oamenilor, dar încă umedă. Vai, dar ce-mi văd ochii? Cred că visez. O fetiţă de 4, cel mult 5 anişori, absolut goală, se joacă vioaie pe pământul rece. Nici un gest de al ei nu arată că i-ar fi frig. Mie însă mi se face şi mai frig la vederea acestei privelişti. Nu bine reuşesc eu să mă dezmeticesc că mica sirenă, aşa goală cum este, îşi încalţă doar o perecehe de sandalete şi se vâră în pârâul de alături. Asta da sirenă călită. Scoate nişte ţipete de bucurie, gângureşte ceva şi străbate râuleţul în toată lungimea sa cu aşa o bună dispoziţie , de parcă afară nu ar fi 15, dar 50 de grade C. Mama ei stă alături pe o bancă şi citeşte absorbită de lectură, o carte. Şi-a ridicat ochii doar pentru a-i răspunde unui bărbat care încearcă să o mustre “Şto vî za mati tacaia?” -”Vî zanimaitesi svaim delam diadenica”. Read the rest of this entry »