Blogul Dinnei Doca

Opt mii de turci la frontieră cu Moldova

Ieri, am primit la redacţie un mesaj de la un concetăţean de-al nostru stabilit la Istanbul. „Vă trimit un articol care a fost cel mai citit săptămâna aceasta în Turcia. Este un text în care Moldova e prezentată ca o mare casă de toleranţă, iar populaţia de acolo – ca fiind păduchioasă şi râioasă. Aştept o reacţie adecvată…”. Am citit cu interes, dar şi cu tristeţe articolul publicat de revista turcă „Tempo”. Cu interes, pentru că întotdeauna e curios să ştii cum te văd străinii. Cu tristeţe, pentru că, trecând peste exagerările iminente, unele observaţii s-ar putea să fie adevărate – privind „cea mai săracă ţară din Europa”, bunăoară… Am decis să reluăm acest articol, cu menţiunea că redacţia nu subscrie punctului de vedere al autorilor.
Redacţia Timpul

Deşi se află la 1,15 ore de zbor de la Istanbul, ştim despre Moldova doar datorită femeilor care vin la lucru în ţara noastră. Moldovenii, la rându-le, ne cunosc după bărbaţii noştri care locuiesc în această ţară. Potrivit premierului moldovean Vasile Tarlev, anul trecut Moldova a fost vizitată de 90.000 de bărbaţi turci. Opt mii pe lună. De ce? Am investigat problema la faţa locului… Read the rest of this entry »

Diferiţi, dar egali 

“Nu există persoane cu dizabilităţi;există societăţi care creează obstacole şi dificultăţi pentru persoane cu diferite necesităţi.”

                                                                                                                                                                       Simon Brisendeu

Centrul Comunitar pentru Copii şi Tineri (Proiect al Direcţiei pentru Protecţia Drepturilor Copiilor implementat în parteneriat cu Asociaţia Motivaţia) a fost creat în 2001. La acest centru de zi vin copii şi tineri cu dizabilităţi. Ei fac lecţii de chinetoterapie, gimnastică, limbă spaniolă ş.a. Sunt implicaţi în diverse training-uri, seminare, programe şi activităţi de integrare socială şi participare comunitară.

Paul Vrabie: un pictor înnăscut

Unul din tinerii care vine la centru este Paul. El are deficienţe de auz, cu toate acestea pictează foarte frumos atât peisaje în culori, cât şi grafică. “Prefer subiecte pastorale, naţionale care ne sunt mai aproape de sufletul şi tradiţiile neamului nostru. La fel mă bucur când pot învăţa pe ceilalţi copii care vin la centru să utilizeze corect diferite tehnici de pictură.” La momentul de faţă Paul pe lângă faptul că beneficiază de serviciile Centrului , el însuşi este formator. Paul a realizat în integritate design-ul artistic pentru povestea “Poveţile Zânei” care a fost alcătuită de copiii cu dizabilităţi, beneficiarii Centrului. Paul a avut parte chiar  şi de câteva expoziţii personale unde a vândut mai multe lucrări.

Tatiana Pacevscaia

Viaţa Tatianei este plină de activităţi pe care le practică cu plăcere. Îi place să coase pe pânză, să picteze şi să facă diferite figuri din hârtie- origami. Are mai multe lucrări pe care le ţine la loc de cinste acasă. Are o mare pasiune pentru Adrian Ursu. Şi-a făcut un album în care sunt adunate mai multe poze cu interpretul preferat. Tatiana este una din autoarele cărţii “Poveştile zânei”.

Cornel- băiatul vântului

Când spun Cornel mă gâdesc la un singur fenomen- vântul. Deşi se află în scaun cu rotile, Cornel se deplasează cu o viteză de invidiat. Anume acest dinamism i-a permis să obţină locul 2 la Campionatul Internaţioal de Tenis de Câmp din România. Pentru Cornel sportul are o importanţă deosebită. Aceasta o confirmă muşchii de pe bicepşii şi tricepşii lui  “Visul meu este să ajung sportiv de performanţă” ne-a spus Cornel.

Ultimul studiu comunitar realizat de Asociaţia Motivaţia în decembrie 2004 ne arată că membrii comunităţii (în special cei din Botanica, mun. Chişinău) şi-au schimbat atitudinea faţă de copiii cu dizabilităţi şi sunt mai dispuşi să-i trateze cu respect şi să le acorde suportul necesar.

Referendu-ne la ideea acceptării în clasă a unui cu dizabilităţi, majoritatea elevilor (107 din 115 chestionaţi) şi a pedagogilor (18 din 21) sunt de acord de a accepta în şcoală copii cu dizabilităţi, chiar aumându-şi riscul pentru întregul proces de integrare.